miercuri, 20 iulie 2011

studenție

oficial sunt studentă la Politehnică la Inginerie Chimică. eu sunt mulțumită de ce am reușit cu toate că multe persoane de lângă mine nu împărtășesc aceleași sentimente cu mine. mă bucur și mă simt împlinită, simt că viața mea se va schimba mult. acum vreau să mă liniștesc, să ma reculeg și să mă pregătesc măcar moral pentru noua etapă din viața mea.

joi, 14 iulie 2011

invitație la lectură

am citit cartea asta vara trecută, iar de curând mi-am amintit că a fost una din puținele cărți pe care le-am citit cu plăcere până la sfârșit. merită să o încercați ;)

miercuri, 6 iulie 2011

stres+plictiseală=stare nasoală

nu știu ce m-a apucat în ultimul timp dar mă simt de parcă aș avea 180 de ani și aș suferi de toate bolile care au existat vreodată. încerc să asimilez o materie pe care nu am înțeles-o niciodată, dar care mă va ajuta în viață. aud păreri, opinii, recomandări, dar în realitate nu știe nimeni ce simt și ce gândesc. aș vrea și eu să pot mai mult, dar asta sunt și aici mă termin. aștept cu nerăbdare admiterea, aștept să scap și să nu mai aud pe nimeni care să mă critice. mă chinuie o plictiseală, mă apasă, mă sufocă stresul și mă amețește așteptarea. știu că greul abia acum începe, dar cu cât începe mai curând cu atât se va termina mai repede :( ...Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la cum mă simt, mă simt și mai rău.

marți, 5 iulie 2011

în căutarea locului "ca acasă"

 Tocmai ce m-am întors din mica vizită de la capitală și tot încerc să conștientizez care este locul în care m-aș putea simți "ca acasă". Defapt, momentan când spun ''acasă'' , mă gândesc prima dată la familia mea de la țară, la mama și la tata , la casa unde am crescut și unde , de fiecare dată când merg îmi încarc sufletul cu liniște. Al doilea ''acasă'' pentru mine este unde , 4 ani de zile cât am fost elevă în Pitești, am intrat zi de zi pe ușă, atunci când obosită de la școală îmi ziceam în sinea mea "Abia aștept să ajung acasă''. Până la urmă ce înseamnă ''acasă'' pentru mine? dacă m-aș lua după impresiile pe care le-am acumulat în locurile în care am fost, aș putea zice că acasă poate însemna 
multe, chiar foarte multe. În plus, mă pune pe gânduri un lucru; sfârșitul ăsta de săptămână ( nu îmi place să spun weekend ) , la București, am realizat că locurile pot schimba foarte mult oamenii. Ai atâtea oportunități dar aglomerația te obosește la început, apoi te acomodezi, și când pleci de acolo ai impresia că aglomerați urbană din care te-ai întors era cel mai grozav lucru pe care l-ai văzut. Azi am ieșit prin oraș și am constantat că Piteștiul nu mai e așa pustiu cum era când am venit de la București. Locurile te schimbă, îți dai seama că un loc îți oferă tot confortul de care ai nevoie dar te înșeli. Și ca să concluzionez, că m-am cam depărtat de subiect, acasă e locul unde cei ce te iubesc și te înțeleg te așteaptă și te îmbrățișează cald pentru că ți-au simțit lipsa. ''Acasă'' e până la urmă locul unde sufletul tău călătorește când printre oamenii străini te simți singur. Am fost pusă în situația în care, plecată fiind departe și întâmplându-mi-se să fiu dezamăgită , să zic ''Vreau acasă...'' . ''Vreau Acasă'' înseamnă că vreau să fiu liniștită și înconjurată de cei căroră le pasă... Trist, nu? și până la urmă greu de realizat în anumite situații.

sâmbătă, 4 iunie 2011

au mai rămas....

mai e puțin până la BAC . Ministerul face experimente cu noi,elevii, noi legi, noi programe. De luni încep "incompetențele" și nimeni nu are habar cum o să fie. Apoi urmează BAC-ul propriu-zis ( emoții, stres și nervi întinși la maxim ) . Nimeni nu are spor la învățat , dar asta nu e problemă :D . Toată lumea numără zilele care au mai rămas, e un soi de nerăbdare amestecată cu frică. Mie una , nici acum nu îmi vine să cred că am ajuns până aici, că am terminat liceul, că am aproape 20 de ani , iar în mintea mea se amestecă regrete și speranțe. Regretele sunt că a trecut atâta timp pe lângă mine și nu am reușit să fac atâtea câte mi-am propus. Speranțele sunt legate de ce va urma în viața mea în viitorul apropiat și de ce îmi doresc să fac cu viața mea. Și totuși până la împlinirea visurilor mele au mai rămas.... câteva "clipe"

joi, 27 ianuarie 2011

cea mai frumoasă zi!

uneori îmi dau seama că viața e atât de simplă , însă noi o complicăm cu propriile noastre gesturi... cădem în capcana timpului, în mrejele rutinei și ne întrebăm de ce viața nu e frumoasă... VIAȚA e așa frumoasă în banalitatea ei, trebuie să ne bucurăm de micile bucurii, de fiecare zâmbet care ne este adresat...fiecare piruetă a frunzelor care cad toamna din copaci, fiecare grai al rândunicilor....orice dar de la natură e o bucurie... e vina noastră a oamenilor că nu suntem capabili să oferim celorlalți mediul pentru a abserva fericirea...

duminică, 16 ianuarie 2011

soare cu dinți...

e așa frumos afară, dar totuși nu reflectă anotimpul...abia am pășit in cea de-a doua jumătate a lunii ianuarie și vremea e ca în martie...se aude că va veni iar iarna așa că mai există o speranța...

joi, 13 ianuarie 2011

și așa începe povestea....


nu mi s-a întâmplat decât de câteva ori în viață să merg cu trenul, dar cred ca am reușit să înteleg ceva din asta... de fiecare dată am mers singură ... pitești-slatina și slatina-pitești...am descoperit care e diferența dintre clasa întâi și clasa a doua... am văzut studenți care se întorceau acasă sau care plecau la facultate... în tot timpul făcut acolo am gîndit .... nu mi-am imaginat nicio clipă că vreodată mă voi mai gandi la asta... și totuși azi mi-au venit în minte imaginile din tren și odată cu ele am rememorat si o parte din ceea ce gândeam la vremea respectivă... http://www.youtube.com/watch?v=NyzogBK9bkE