în căutarea locului "ca acasă"

 Tocmai ce m-am întors din mica vizită de la capitală și tot încerc să conștientizez care este locul în care m-aș putea simți "ca acasă". Defapt, momentan când spun ''acasă'' , mă gândesc prima dată la familia mea de la țară, la mama și la tata , la casa unde am crescut și unde , de fiecare dată când merg îmi încarc sufletul cu liniște. Al doilea ''acasă'' pentru mine este unde , 4 ani de zile cât am fost elevă în Pitești, am intrat zi de zi pe ușă, atunci când obosită de la școală îmi ziceam în sinea mea "Abia aștept să ajung acasă''. Până la urmă ce înseamnă ''acasă'' pentru mine? dacă m-aș lua după impresiile pe care le-am acumulat în locurile în care am fost, aș putea zice că acasă poate însemna 

multe, chiar foarte multe. În plus, mă pune pe gânduri un lucru; sfârșitul ăsta de săptămână ( nu îmi place să spun weekend ) , la București, am realizat că locurile pot schimba foarte mult oamenii. Ai atâtea oportunități dar aglomerația te obosește la început, apoi te acomodezi, și când pleci de acolo ai impresia că aglomerați urbană din care te-ai întors era cel mai grozav lucru pe care l-ai văzut. Azi am ieșit prin oraș și am constantat că Piteștiul nu mai e așa pustiu cum era când am venit de la București. Locurile te schimbă, îți dai seama că un loc îți oferă tot confortul de care ai nevoie dar te înșeli. Și ca să concluzionez, că m-am cam depărtat de subiect, acasă e locul unde cei ce te iubesc și te înțeleg te așteaptă și te îmbrățișează cald pentru că ți-au simțit lipsa. ''Acasă'' e până la urmă locul unde sufletul tău călătorește când printre oamenii străini te simți singur. Am fost pusă în situația în care, plecată fiind departe și întâmplându-mi-se să fiu dezamăgită , să zic ''Vreau acasă...'' . ''Vreau Acasă'' înseamnă că vreau să fiu liniștită și înconjurată de cei căroră le pasă... Trist, nu? și până la urmă greu de realizat în anumite situații.