cea mai frumoasă zi!

uneori îmi dau seama că viața e atât de simplă , însă noi o complicăm cu propriile noastre gesturi... cădem în capcana timpului, în mrejele rutinei și ne întrebăm de ce viața nu e frumoasă... VIAȚA e așa frumoasă în banalitatea ei, trebuie să ne bucurăm de micile bucurii, de fiecare zâmbet care ne este adresat...fiecare piruetă a frunzelor care cad toamna din copaci, fiecare grai al rândunicilor....orice dar de la natură e o bucurie... e vina noastră a oamenilor că nu suntem capabili să oferim celorlalți mediul pentru a abserva fericirea...

soare cu dinți...

e așa frumos afară, dar totuși nu reflectă anotimpul...abia am pășit in cea de-a doua jumătate a lunii ianuarie și vremea e ca în martie...se aude că va veni iar iarna așa că mai există o speranța...

și așa începe povestea....

nu mi s-a întâmplat decât de câteva ori în viață să merg cu trenul, dar cred ca am reușit să înteleg ceva din asta... de fiecare dată am mers singură ... pitești-slatina și slatina-pitești...am descoperit care e diferența dintre clasa întâi și clasa a doua... am văzut studenți care se întorceau acasă sau care plecau la facultate... în tot timpul făcut acolo am gîndit .... nu mi-am imaginat nicio clipă că vreodată mă voi mai gandi la asta... și totuși azi mi-au venit în minte imaginile din tren și odată cu ele am rememorat si o parte din ceea ce gândeam la vremea respectivă... http://www.youtube.com/watch?v=NyzogBK9bkE